Saptamana trecuta am decis sa mai petrec cateva zile si nopti de vis intr-un oras care nu inceteaza sa ma uimeasca, Brasov.
Un oras civilizat, situat intr-o zona de vis, cu oameni amabili care te inconjoara cu atentie. Acestea sunt coordonatele care definesc esenta orasului, sufletul unei asezari vechi, cu traditie, un loc cu adevarat extraordinar.
Decizia de a ma intoarce acolo a fost luata cu cea mai mare usurinta, impreuna cu prietenul iubitul meu Rubbyroy, care la randul lui scrie despre aceeas expreienta unica. Ne-am spus unul altuia ca trebuie sa facem o plimbare in Piata Sfatului, ca trebuie sa ne cazam la acelasi japonez ,patronul Casei Samurai, ca trebuie sa ne mai infruptam inca odata din kurtos kalacs, cu aceeasi pofta nesatioasa, ca in august 2008.
Povestea incepe pe un ton mai trist din pacate, pur si simplu nu aveam pic de dispozitie pentru o excursie care s-a dovedit in final a fi de vis. Apoi, dupa ce a plecat trenul din gara, batranul 1745, care a avut bunavointa sa ne induca iarasi acea stare de delir in care, doua suflete indagostite isi spuneam unul altuia “vom fi din nou singuri in orasul nostru de suflet, iubire”, toate lucrurile s-au asezat, emotiile redescoperirii vechiului Kronstadt au inceput sa ne furnice.
Vederea garii din Brasov a fost ca si cum ne-am fi zarit casuta noastra, aceasta parea cel mai familiar loc in care ne puteam afla.
Strazile nu se schimbasera in niciun fel, magazinele erau aceleasi, parca timpul statuse in loc pentru noi, pentru fericirea de a recunoaste in cel mai mic detaliu fiecare particica extraordinara a unui loc minunat, incarcat cu amintiri fantastice. Pensiunea de pe Petru Maior as fi putut sa o gasesc si cu ochii inchisi, luand la picior 100 de drumuri diferite, care m-ar fi dus in acelasi loc care urma sa imi redevina casa pentru 2 nopti instelate si 3 zile insorite si calduroase. De data aceasta dragutul japonez ne-a acordat camera 6, aflata la mansarda vilei. Peretii inclinati pareau ca vor sa ne stranga in brate de atata dor…dupa 8 luni de absenta eram in acelasi loc drag noua, era incredibil.
Unul dintre popasurile zilnice a fost Piata Sfatului, cel mai frumos loc din Brasov, pe a carui pavaj s-au auzit sute, mii , poate milioane de pasi aflati in promenada si poate ca am facut cel putin un pas care sa aibe cumva legatura cu trecutul intr-un fel sau altul, poate ca am privit cu acelasi sentiment de uimire acele cladiri impresionant de vechi si de frumoase.
Eram mandra ca puteam spune “am mai fost aici, am mai vazut locul asta de care ma leaga amintiri multe iar acum retraiesc totul la intensitate maxima”, imi rasuna cu placere in minte faptul ca unii brasoveni ne considerau de-ai lor (cineva chiar ne-a intrebat unde gaseste un internet cafe, in 2008) iar altii au puterea sa vada in viitor si sa ii ureze lui Roberto cu cea mai mare usurinta “sa va traiasca sotia”, ma uimea faptul ca oamenii pot fi atat de amabili si rabdatori in orice moment la zilei.
Nu pot sa uit nici de faptul ca oamenii din Brasov nu sunt deloc grabiti (magazinele, buticurile, chiar si supermarketurile erau deschise pana la ore tarzii din noapte, chiar si in cazul in care era duminica, zi de odihna si relaş), sunt extrem de amabili, fara sa astepte nimic in schimb (o doamna draguta de la o pizzerie non-stop, fara sa aibe pretentia de a cumpara ceva, mi-a intins zambind o lista de produse si mi-a urat “o seara placuta”), si nu in ultimul rand, localnicii dau dovada de intelegere maxima pe timpul crizei economice, la fast-food-ul Ando’s am gasit meniuri foarte mari, apetisante si gustoase cu doar 5,5 lei bucata, din care te saturai regeste.
Intoarcerea a avut un gust amar deoarece am fost nevoita sa las in urma tot ce iubisem mai mult, mai putin pe scumpul meu Rubby. Ca o coincidenta, binecunoscutul tren accelerat 1622, din nou acelasi ca in august 2008, ne-a rupt dintr-un vis extraordinar pentru a ne reintegra in vechiul, parfuitul si vesnicul Bucuresti…trist………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………ce rau imi pare ca viata m-a readus la realitatea gri………………………………………………………..
……………………Pe curand Brasov……………………………………………………………………………………
